E... Ilanlic

Gadilat de nisip pe obraji, ars de soare pe spate, cu parul ravasit si insetat te ridici putin, deschizi temator ochii sa nu te orbeasca lumina abia rasarita si privesti in jur... esti purtat... si nu stii daca ce vezi este o iluzie... esti aprope speriat si nu stii unde zaci... ai o vaga idee, te intorci si o intalnesti pe EA, albastra... iti rasucesti capul, azi se poarta alb, zambesti, e o hippioata cu flori in par si privirea pierduta`n infinit, o insotesti si tu, e orizontul acolo, si`o barca. Te-ai regasit in spatiu... esti inca amortit... iti freci ochii si aduci spre colt un firicel de nisip ce a crezut ca acolo`i marea ... erau doar lacrimi... nu esti trist... nu ai cum... ti-e sete... crezi ca oceanul ce se intinde in fata ta te va potoli... lepezi hainele si alergi spre insufletire... genunchii tai se arcuiesc si talpile zdrobesc scoicile aduse de valuri... apa e rece si o simti in fiecare coltisor din trupul tau ... ti s-a spus de nenumarate ori sa nu te lupti cu marea si muntele... dar te crezi un super erou. Te lasi in voia undelor si esti adus incet la mal... nonconformit te infatisezi soarelui si cersesti caldura... cu pielea curata imbraci hainele ce le-ai lasat uitate in nisip... si incerci sa te orientezi. Te indrepti spre cort... da!, stai intr-un cort in care ti-ai lasat iubirea ca sa o mai inseli odata cu plaja... ea nu te gadila granulat pe fata... iti place prea mult asta si te intelege... e singura amanta pe care nu a vrut niciodata sa o zdrobeasca in bucati... e deja aproape praj... si o iubeste si ea. In jurul tau e un vartej, o mare... si nu de apa, ci de oameni, nu`i vezi... nu sunt in consonanta cu gandul tau prea inalt... ai putea sa te adaptezi... dar cotidianul iti ofera asta printre betoane si aer fumuriu... ai venit sa ceri eliberare.

Sorbi strop cu strop din ceai si un miros de zmeura te duce cu gandul la munte... nuuuuu... ai marea`n fata... iar visezi prea departe... ea ... apare cu parul ciufulit, cu ochii mari si puri si cu buzele uscate e rupta dintr-o carte de colorat pe care un copil rebel a asezat toate culorile vii... ai trezit-o... iar te-ai impiedicat de corzile cortului... nici nu ti-ai dat seama... te trezeste ea la realitate si iti cere socoteala pentru lipsa ta...dar nu asteapta un raspuns... va pierdeti in discutii... filozofii, psihologii, contradictii si nici nu vreti sa vedeti ce-i in jurul vostru... sunteti boemi si aveti Vama in suflet... e Ilanlic.